sâmbătă, 14 iulie 2007

Cele mai citite articole (2-8 iulie)

1. Spatiul virtual – o abordare psihanalitica, de Anamaria Ivan
Flirtul, de asemenea, capata pe Internet proportii respectabile. Indivizii abordeaza sexualitatea mult mai deschis decat ar face-o in orice alt spatiu social, isi fac propuneri si cereri directe. Pudoarea, prezenta in viata reala, devine o amintire

2. Ocrotiti vanatul, de LuciaT, material din cadrul dosarului “Drogurile legale”
Extras: In „Sa nu ma parasesti“, romanul lui Ishiguro, clonele umane traiesc cu un unic scop: sa-si conserve organele intr-o stare de sanatate perfecta, ca sa le poata dona. Fumatul e cea mai mare prostie pe care poate sa o faca o clona. Uneori, cand mai aud de vreo regula anti-fumat, am senzatia ca ma ia si pe mine cineva drept clona, creata si tinuta in viata doar ca sa poata fi de folos oamenilor adevarati. De ce se agita atita unii sa renuntam la tigari? Ce, au nevoie cumva de plaminii sau de inimile noastre? La ce le foloseste daca plesnesc eu de sanatate si nu consum nici un drog? Articolul complet

3. Ura!… si la Siegfried, de Alex Cistelecan
Exista concepte taioase si exista concepte gazoase. Cu ajutorul primelor, o situatie incalcita devine brusc transata, iar ceea ce parea a fi o debara intunecata debordand de obiecte se transforma rapid intr-un raft de biblioteca fisat si structurat intr-un mod riguros. Dimpotriva, conceptele gazoase functioneaza mai degraba prin samanizarea situatiei: prin incetosarea ei deliberata urmata de stabilirea adevarului prin invaluire, asadar dintr-o pozitie de enuntare imposibil de identificat. S-ar zice ca aceste concepte gazoase merg, astfel, pe principiul politicilor securitare: nu prevenirea sau inlaturarea dezordinii, ci guvernarea ei.  Conceptul de ura pe care domnul Liiceanu il forjeaza in ultima sa carte se inscrie hotarat in aceasta a doua categorie.Articolul complet

4. Despre ipocrizie, de Mihai Iovanel

Extras: In ultimul numar din „Observator cultural“, Carmen Musat ma acuza ca as „minti cu seninatate si nerusinare“ si ma ameninta cu darea in judecata.Ca sa fie clar de la bun inceput: nu am mintit. Nici in situatia pe care o invoca d-na Musat (instigarea telefonica a unor angajati ai Institutului „G. Calinescu“), nici in alte ipotetice cazuri pe care autoarea notei din „Observator“ nici macar nu se mai oboseste sa le concretizeze. Articolul complet



5. Cine cu cine vorbeste?, de Daniel Cristea-Enache
Extras: (…) ca sa n-o mai lungesc cu citatele (fiindca si notita in chestiune se apropie de sfarsit), Mihai Iovanel va fi actionat in instanta pentru calomnierea dnei Carmen Musat. Bazandu-se pe surse orale, din interiorul Institutului „G. Calinescu“, el a scris ca dna Carmen Musat a dat telefoane intru stimularea unor cercetatori, pentru a-l combate la gazeta pe directorul Institutului, Eugen Simion.

A dat sau n-a dat dna Carmen Musat asemenea telefoane? Au fost sau n-au fost? Sursele lui Mihai Iovanel ar trebui sa-si formuleze, raspicat, punctul de vedere, asumandu-si in scris ceea ce au declarat verbal. In absenta acestor necesare precizari, fraza lui Mihai Iovanel nu poate fi sustinuta; mai exact, adevarul ei nu poate fi demonstrat.

Ceea ce poate fi insa demonstrat, printr-o simpla analiza de continut si de stil a notitei scrise de dna Carmen Musat, este agresivitatea neobisnuita a unei autoare care pare sa-si fi pierdut calmul profesoral. Sa scrii despre cineva ca minte cu seninatate si nerusinare, sa-l inscrii in scoala lui Dan Diaconescu, sa-i gasesti o scuza (!) in aceea ca are o insolenta „specifica varstei“, iata derapaje si umori pamfletare ce distoneaza puternic cu veleitatile academice ale dnei Carmen Musat. Articolul complet

6. „…Nu stii tu cat ma iubeste poporul!“, de C. Stanescu
Iubirea subita de sef ce-i rapuse pe cinci intelectuali plimbati deunazi cu aeronava prezidentiala pe un „fleac“ de 20.000 de euro – aceasta iubire cantata la inalta ureche pe cinci voci civice nu-i o noutate sub soarele eternei si fascinantei Romanii.

7.  Ereticul care nu arde…, de C. Stanescu
Cine (ce) este „Presedintele T. B.“? „Blestematul agent istoric B., importantul, irascibilul si necontrolabilul B., surpriza si socul B., provocarea pe care milioane de romani o imbratiseaza“. B., „transformat intr-un cutremurator fetis politic“ si, imagine mitica a invincibilitatii, „ereticul care nu arde si se intoarce injurand de pe rug“: citez dintr-un delir encomiastic ale carui formule stilistice l-ar face sa tremure de invidie pe Ceausescu si care, insumate, vadesc cu prisosinta, dincolo de rara capacitate de a admira, un netagaduit talent literar. Cat talent, cata risipa! Imi vine in minte vorba lui Maiorescu despre blocul de marmura… Cultul desantat si primitiv al personalitatii din „epoca de aur“ a demonetizat si compromis pentru lunga vreme o ilustra traditie literara. Dl. Traian Ungureanu, analist stralucit si publicist caruia niciun cititor de bun-simt nu-i poate tagadui remarcabilul talent literar, e pe cale de a reabilita compromisul gen, de a da prospetime si o noua stralucire stilistica encomionului literar.

8. Meseria de povestitor, de Daniel Cristea-Enache
Orice s-ar spune, majoritatea jurnalelor au ceva contrafacut, cu atat mai suparator cu cat ele pledeaza mai insistent pentru sinceritate si „sadism“ al adevarului. De obicei, diaristul se profileaza bombastic in spatiul securizant al paginilor sale, atribuindu-si merite inexistente, inventandu-si calitati, interpretand trecutul biografic dupa cum ii convine. Pe o treapta mai inalta de subtilitate stau „masochistii“, cei care se ponegresc sub privirea lacoma a cititorului, facandu-l pe acesta captiv al unei placeri vinovate. Spun „subtilitate“ fiindca incet-incet, prin aceste manevre scriitoricesti, lectorul este dus exact acolo unde a vrut autorul, chipurile, sincer in autocritica lui. Articolul complet

9. “Mentalitate si ideologii”, de Dan Ungureanu & Andrei Popescu




Un articol care e pe site din luna aprilie, dar a fost redescoperit. Citat: “Chiar averile facute cinstit, in societatile afectiv-difuze, poarta acelasi stigmat ca cele facute cu complicitati in lumea politica. Nu putem avea self-made men de Dambovita intr-o societate difuza. Averile se fac, la noi, prin conivente cu clasa politica. Nu e nimic de moralizat aici (pentru economisti, spaga e solutia economica a unei probleme administrative, si atata).” Articolul complet>



10. Nici misoginismul nu mai e ce a fost…, de Oana Pughineanu 




Mare amatoare de misoginisme, de curand, m-am lasat „interpelata“, intr-o librarie, de recenta aparitie „Ghidul misoginului. Mic tratat de calomnii“ (Nemira). E genul acela de carte pe care, daca o cumperi din neatentie, nu te poti gandi dupa decat la cate cafele ai fi putut consuma de respectiva suma (cine spune ca femeile n-au gandire economica?). Noroc ca, in cazul de fata, nu prea multe. Articolul complet



Au candidat la top:


Versuri metropolitane, de Daniel Cristea-Enache


Fata non-fetei, de Teodora Dumitru


Lumea umbrelor, de George Maior


Marea literatura pentru cei mici, de Alex Goldis

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cautare avansata