Vechi publicații comuniste pentru copii: Pionierul, Cravata roșie, Scânteia Pionierului și Arici Pogonici

 Nu exista vârstă minimă pentru spălarea creierului în comunism. Propaganda ideologică atingea orice vârstă. Cea mai neagră (sau cea mai roșie) epocă a fost cea a Republicii Populare Române, când ideologia era cel mai plat și cel mai dur exprimată. Ulterior, propaganda avea să ia forme mai subtile, dar nu mai puțin toxice. Dușmanul de clasă trebuia urât de la clasa întâi - și chiar de dinainte (N.I.)

În perioada comunistă din România, existau câteva publicații destinate copiilor care promovau ideologia și valorile regimului. Iată câteva dintre ele:

• Pionierul era editat de Organizația Pionierilor din România, o organizație a copiilor români de vârstă școlară (8–14 ani) în timpul guvernării comuniste.

Copiii sub 8 ani erau înrolați în organizația Șoimilor Patriei, iar tinerii peste 14 ani se puteau înrola în Uniunea Tineretului Comunist.
Organizația Pionierilor avea uniforme specifice, iar cravata roșie era un element distinctiv.

ediție din 1949 (deschideți în full screen pentru a parcurge titlurile și articolele).

ediție din 1950

• Revista “Cravata Roșie”: Această revistă a fost lansată în 1953 și era destinată pionierilor.

Deși mai puțin ideologizată decât alte publicații pentru copii, revista conținea texte închinate partidului și vieții cotidiene în spiritul comunist.

• Revista “Scânteia Pionierului”:Această publicație era dedicată pionierilor și promova valorile comuniste.

În paginile sale, se găseau poezii, articole și ilustrații care încurajau loialitatea față de partid și patriotismul socialist.

Aceste publicații au fost parte integrantă a educației și socializării copiilor în perioada comunistă, promovând ideologia oficială și implicarea activă în organizațiile de masă ale regimului. Tonul era patetic și ridicol, iar articolele plicticoase în draci. Totul era moartea pasiunii. Singurele lucruri care le făcea să fie uneori citite erau presiunea politică pe care o exercitau profesorii sau educatorii și faptul că nu existau alternative. Prea puține publicații existau pentru fiecare grupă de vârstă și toate erau fix la fel.

Mai târziu, aceste publicații au fost înlocuite cu unele mai puțin străvezii ideologic, dintre care de cel mai mare succes s-a bucurat revista „Arici pogonici”.