Exploatarea cărbunelui în România (activitatea curentă și rezervele cunoscute pentru principalele tipuri de cărbune)

 

video: În condițiile războiului din Ucraina, Uniunea Europeană a decis să prelungească exploatarea cărbunelui din resurse interne astfel încât să poată reduce nevoia de importuri energetice. Inclusiv exploatările din România au fost repuse în discuție.

Resursele de lignit ale României sunt estimate la 690 milioane tone, din care exploatabile sunt 290 milioane tone, cantitate care ar asigura necesarul pentru 28 de ani, în timp ce resursele de huilă cunoscute sunt de 232 milioane tone, din care exploatabile sunt 83 milioane tone, care ar ajunge 104 ani

În România se exploatează în principal lignit și huilă, cele mai mari zăcăminte fiind în bazinul Jiului, la Sud și la Nord de Carpați.

Huilă

În Valea Jiului este cantonat cel mai mare zăcământ de huilă din România. Exploatarea zăcământului de huilă se face în cadrul a două societăţi, astfel:
Complexul Energetic Hunedoara - care desfăşoară activitatea de exploatare a huilei în 4 perimetre miniere Lonea, Livezeni, Vulcan, Lupeni, având totodată în structura sa şi o sucursală de prestări servicii (salvare minieră, prepararea cărbunelui, medicina muncii, etc.).
Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului - care exploatează 2 perimetre miniere Paroşeni, Uricani. În perimetrul minier Petrila activitatea de exploatare a încetat, mina Petrila fiind în etapa de "ecologizare suprafaţă".
Cărbunele extras din Valea Jiului se utilizează în prezent doar în scopuri energetice, în cele două termocentrale din componenţa Complexului Energetic Hunedoara, Sucursalele Electrocentrale Deva şi Electrocentrale Paroşeni.

CEH deţine licenţe de exploatare a resurselor miniere până în anul 2024 pentru toate cele 4 mine, rezervele industriale sunt estimate la cca. 53 milioane tone, fiind cantonate în patru perimetre miniere în suprafaţă totală de aprox. 22,3 kmp

În perioada 2013 - 2015 activitatea minieră s-a caracterizat printr-un regres al producţiei şi o fluctuaţie a cheltuielilor de exploatare în sensul că, dacă în anul 2014 acestea au crescut faţă de anul anterior, în anul 2015 au scăzut datorită implementării unor măsuri de reducere a acestora, dar şi din cauza restrângerii achiziţiilor de bunuri şi servicii necesare până la limita asigurării desfăşurării activităţii în condiţii de siguranţă a locurilor de muncă şi a personalului din subteran.

// extrase din Extrasul din Documentul sinteză al materialelor prezentate şi analizate în grupurile de lucru pentru activitatea minieră, realizat de Ministerul Energiei

Lignit

Arealul de răspândire a zăcământului de lignit din Oltenia aparţine din punct de vedere geografic Subcarpaţilor Olteniei şi Podişului Getic, paralel cu marginea sudică a Carpaţilor Meridionali, (Fig. 1.)1.

Subcarpaţii delimitează la nord depozitele purtătoare de cărbuni, fiind alcătuiţi din formaţiuni neogene cu structuri cutate. Morfologic sunt caracterizaţi de depresiuni intracolinare (sinclinale) de natură tectonică sau de eroziune şi culmi deluroase (anticlinale).

Podişul getic se dezvoltă la periferia Subcarpaţilor şi se individualizează prin culmi deluroase cu altitudini ce scad treptat de la Nord la Sud.

Harta minelor de lignit*:

* via Ministerul Energiei. Hartă realizată de Oprea Scorţariu, PROD-MIN 24-26 iunie 2002

Perimetre de exploatare la zi: 1. Husnicioara, 2. Lupoaia, 3. Roșiuța, 4. Jilț Nord, 5. Jilț Sud, 6. Tismana II, 7. Tismana I, 8. Gârla, 9. Rovinari Est, 10. Pinoasa, 11. Rosia, 12. Peșteana Nord, 13. Urdari, 14. Peșteana Sud, 15. Seciuri, 16. Ruget, 17. Olteț, 18. Berbești, 19. Panga.

Exploatări de subteran: 1. Zegujani, 2. Horăști, 3. Leurda, 4. Ploștina, 5. Lupoaia, 6. Roșiuța, 7. Tehomir, 8. Fărcășești, 9. Urdari, 10. Albeni, 11. Cerna.

Aparţinând zonei subcarpatice, clima este temperat continentală, temperatura medie anuală, având uşoare diferenţe doar între zonele colinare şi cele de depresiune şi luncă.

Formaţiunile sedimentare ale Depresiunii Getice corespund intervalului Paleogen - Cuaternar şi însumează grosimi de mii de metri.

Depresiunea premontană, formată în timpul mişcărilor Laramice, a suportat ulterior un proces de sedimentare care a început din Paleogen şi pe parcursul căruia s-au remarcat mai multe

discontinuităţi, care nu au un caracter general.

Zăcămintele de lignit din Oltenia se prezintă ca o formaţiune geologică complexă şi continuă ce se extinde în arealul cuprins între Dunăre şi Olt. Prin lucrările de cercetare executate au fost identificate un număr de 22 de strate de lignit din care cele situate la extremităţi au o dezvoltare limitată.

Complexele stratelor exploatabile cuprind stratele I-XVI care prezintă dezvoltare maximă în zona centrală a bazinului între râurile Motru şi Jiu.

Activitatea de extracţie a lignitului în Bazinul Minier al Olteniei se desfăşoară pe teritoriul a trei judeţe,Gorj, Mehedinţi şi Vâlcea, în 17 perimetre miniere din care 16 perimetre exploatate prin lucrări miniere la zi şi 1 perimetru exploatat prin lucrări miniere subterane. Coordonarea activităţii de exploatare se realizează prin Unităţi Miniere de Cariera care administrativ pot grupa mai multe perimetre.

Zăcămintele de lignit exploatabile industrial în Oltenia sunt grupate pe bazine miniere:

• Bazinul minier Rovinari cu perimetrele Tismana I, Tismana II, Rovinari Est, Gârla, Pinoasa, Roşia de Jiu, Peşteana Nord, Peşteana Sud
• Bazinul minier Motru cu perimetrele Lupoaia, Roşiuţa
• Bazinul minier Jilţ cu perimetrele Jilţ Nord, Jilţ Sud, Tehomir
• Bazinul minier Berbeşti cu perimetrele Olteţ, Panga, Berbeşti Vest
• Bazinul minier Mehedinţi cu perimetrul Husnicioara

Capacitatea de producţie proiectată este de 35 milioane tone/an lignit energetic, fiind determinată de dotarea tehnică, baza materială şi condiţiile tehnologice.

Baza materială este constituită din rezervele de lignit cantonate în perimetrele miniere concesionate care se cifrează la cca. 300 milioane tone lignit energetic, teritorial administrativ fiind repartizate astfel: Gorj - 88%, Mehedinţi –2%, Vâlcea – 10%. 

Puterea calorifică a lignitului exploatat este cuprinsă între 1,7-2,2Gcal/t, conţinutul de sulf al lignitului încadrându-se în intervalul 0,5% -1,5 %. 

Consumatorii lignitului exploatat în aceste perimetrele sunt termocentralele Rovinari, Turceni, Craiova şi Işalniţa, precum şi centralele termice, CET Halânga, CET Govora, CET Arad, CET Oradea, COLTERM Timişoara, UATA Motru, şi Instituţiile Publice şi consumatorii casnici din regiune.

Volumul total al resurselor de lignit din Oltenia se apropie de cifra de 1 miliard de tone.

Ponderea cărbunelui în mixul energetic național este de cca 11%.