Românii folosesc în prezent un singur cuvânt - transpirație - pentru a exprima neplăcerile verii sau ale efortului prelungit. Cuvântul e un neologism, intrat în limba română, din franceză, în partea a doua a secolului 19. Deci vechi de cca 150 de ani. Totuși, neologismul a scos din limbă rapid toate celelalte variante care erau folosite pe teritoriul României de azi: sudoare, asudătură, nădușeală, năduf, înădușală ș.a. Unele dintre aceste cuvinte rămân larg cunoscute, dar nu mai sunt folosite decât accidental. Altele au ieșit complet din limbă. În scurt timp, vor ieși și celelalte, retrogradate la stadiul de arhaisme sau regionalisme.
DEXonline a făcut un articol dedicat acestui fenomen, din care am extras informațiile de mai sus. Tot DexOnline prezintă și o hartă realizată de școala românească de sociologie cu aproape 100 de ani în urmă, când respectivele cuvinte erau în uz. Deși cunoscute la nivel național, multe dintre aceste cuvinte aveau o utilizare frecventă strict regională.
Ca un comentariu adițional, faptul că nu exista la nivel național un termen consacrat și unanim utilizat a facilitat adoptarea neologismului ca variantă de bază.
Sursa imaginii: Micul Atlas Lingvistic Român, 1938 (coordonat de Sextil Pușcariu)
Dacă am fi tracomani, ne-am întreba: „Cum adică transpirație nu e cuvânt dacic? Ce, românii nu transpirau până la mijlocul secolului XIX, când susțineți că am împrumutat termenul din franceză?!” Adevărul e că acum 100 de ani se foloseau aproape exclusiv nădușeală și sudoare și variantele lor, însă asta este soarta unor cuvinte: să fie înlocuite de neologisme! Chiar, voi transpirați, asudați sau nădușiți? - dexonline pe facebook. Link:
Comentarii
Trimiteți un comentariu